Controlul accesului

Controlul accesului îți oferă posibilitatea de a specifica datele din interiorul structurilor și claselor pe care dorești să le expui lumii de afară, și ai patru identificatori la dispoziție:

• Public: ceea ce înseamnă că oricine poate citi și scrie proprietatea.
• Internal: ceea ce înseamnă că doar codul tău Swift poate citi și scrie proprietatea. Dacă livrezi codul tău sub forma unui framework pentru a fi folosit de alții, ei nu vor putea citi proprietatea.
• File Private: ceea ce înseamnă că doar codul Swift din același fișier ca și tipul poate citi și scrie proprietatea.
• Private: aceasta este cea mai restrictivă opțiune, și înseamnă că proprietatea este disponibilă numai în interiorul metodelor care aparțin unui tip, sau extensiilor acestuia.

În majoritatea cazurilor tu nu trebuie să specifici controlul accesului, dar uneori vei dori să specifici în mod explicit o proprietate private pentru a nu le permite altora să o acceseze direct. Acest lucru este folositor deoarece propriile tale metode pot folosi acea proprietare, dar alții nu pot, forțându-i astfel să treacă prin codul tău pentru a efectua anumite acțiuni.

Pentru a declara o proprietate private, doar fă asta:

class TaylorFan {
    private var name: String!
}

Dacă vrei să folosești controlul accesului “file private”, scrie-l într-un cuvânt în felul următor: fileprivate. Ar trebui să menționez totuși că fileprivate este folosit destul de rar!